La 2008, am început să urcăm în clasament și nu ne vom opri curând…

La 2008, am început să urcăm în clasament și nu ne vom opri curând…

Articole Fotbal Accesări: 517

Nu mi-a fost teamă de adversarii de la Otopeni, m-am temut mai mult de elevii mei, nu știam cum o să aplice toate schemele învățate

la antrenamente – acolo le iese foarte bine, dar altceva este într-un joc oficial. Debutul a fost unul fericit, gol frumos și rapid marcat de Ștefan Profir, reușită care ne-a deconectat pe toți. Se pare că prea mult, pentru că oaspeții au replicat și ei imediat, dintr-o lovitură liberă, de la limita careului mare. Dar Rareș, Tudor, Neymar, Adrian și Ștefan au pus stăpânire pe joc, iar reușitele n-au întârziat să apară. Au fost faze lucrate cu insistență la pregătire, triunghiuri care au destabilizat echipa adverse și care i-au pus în poziții favorabile pe jucătorii mei. Pentru mine surpriza plăcută s-a numit Adrian Iancu, un copil născut 2009, un jucător de bandă care și-a umilit adversarii, prindriblinguri, prin pase, printr-un joc lucid și efficient. E clar că nu-l mai las la grupă mai mica, va fi jucătorul meu de-acum, și încă unul titular. În rest, același cel mai bun apărător, Rareș, același atacant imprevizibil, Neymar, același jucător pe tot terenul, Tudor, și un surprinzător Ștefean, care a alergat până la epuizare. Cu ei, dar și cu Creangă, Niculae, Huțuleac, Ciupitu și chiar Culicov, aș putea să spun că voi bate orice adversar, însă vreau să fim modești și să rămânem cu picioarele pe pământ – de noi depinde fiecare rezultat! ACS Unirea Dobroești – CS Otopeni 6 – 2 Mao Rădulescu, Antrenorul Grupei 2008

 

f 51a f 51a
f 51a f 51a
Tipărire

Articole din aceeasi categorie