HomeSporturiHandbalMisterioasa doamnă Strat…

Misterioasa doamnă Strat…

Misterioasa doamnă Strat…

Victoria echipei noastre de handbal, Junioare II, în Turneul Speranțe, a tulburat, oarecum, lumea handbalului românesc. Și poate pe bună dreptate, dacă ne gândim că Unirea Dobroești s-a calificat în semifinale fără să aibă vreo victorie în grupa din care a făcut parte. Cu două egaluri și o înfrângere, Unirea a întrecut pe ACS Leu Giarmata, care a acumulat o victorie, un egal și o înfrângere. Cum de a fost posibil așa ceva? Simplu, din cauza regulamentelor Federației care au favorizat echipa cu talii, în dauna celor ce nu îndeplinesc această cerință. Din fericire pentru noi, nici Giarmata, nici Seini și nici Rapidul n-au avut talii, drept pentru care Unirea a primit bonus de 3 puncte, decisive pentru accederea în semifinale. Poate că această regulă n-ar mai fi trebuit să funcționeze în această ultimă fază a competiției, ar fi fost suficientă și stimulantă în sezonul regulat. Trebuia ca Turneul Final să se dispute curat, cu victorii și înfrângeri doar pe terenul de joc și nu influențate de regulamentele discutabile ale Federației. Cei de la Giarmata au comentat situația din grupă, unde au obținut o victorie și un egal și aveau un punct peste Unirea Dobroești, dacă n-ar fi existat punctele de talie.

În ceea ce privește sensul titlului acestui material, trebuie să recunosc că am fost un pic surprins de evoluția Unirii la acest Turneu Final, început prost, continuat și mai prost, dar încheiat apoteotic. Da, am obținut două egaluri, cu Giarmata și Seini, ambele la 25, și am pierdut lamentabil cu Rapidul, o înfrângere surpinzătoare, dacă ne gândim că Giuleștina a fost mereu la picioarele fetelor noastre, în sezoanele anterioare. Și misterioasa doamnă Strat ne-a luminat, așa a crezut ea, pentru că eu, recunosc, și acum sunt în ceață, în urma răspunsurilor domniei sale:

Rep. Cum, necum, ați ajuns în semifinalele turneului – care era starea de spirit din vestiar, ati avut temeri, mai ales că veneați după bataia administrată de Rapid?

Dana Strat. O să fiți surprins, dar vestiarul avea viață – le-am simțit un pic emoționate, pentru că erau pentru prima oară în fața unei semifinale. În plus, echipa era una tânără, neexperimentată, creată din jucătoare de la mai multe cluburi din București, dar cu toate acestea exista dorință de autodepășire, toate fetele vorbeau despre victorie. Mie mi-a plăcut psihologia foarte mult, în facultate m-am axat pe așa ceva, iar asta m-a ajutat foarte mult în cariera mea de antrenoare. Cel mai greu se educă mentalul copiiilor, trebuie să ai direcții clare și cunoscute… Mi-aduc aminte, jucătoare fiind, că prima mea antrenoare de la junioare, Georgeta Manolache, fostă Lăcustă, mi-a recomandat să mă fac antrenoare, că sunt înzestrată cu acest har. Și în acest caz am simțit potențialul fetelor mele, nu m-am temut o clipă…

Rep. De ceva vreme am constatat că Unirea Dobroești nu are un căpitan cu autoritate, nici la turneul acesta nu a fost altfel…

Dana Strat. Da, echipa mea nu are un căpitan, nu agreez exprimarea asta – dar pot să spun că tot mereu în teren am avut un lider, ba chiar mai mulți în același timp, care au rezolvat cu bine momentele cheie, adică prin inițiativele lor au scos echipa din impas. Sunt acele handbaliste care au mai multă experiență, care au mai multe participări în competiții de acest gen – și mă refer la Evelyn Juncu, handbalistă venită de la CSȘ 2, la portărița Andrea Ștefan și la Eva Demeter, fete care au participat cu CSM București la mai multe turnee finale

Rep. Revin la Turneul Final al Speranțelor și vă-ntreb dacă strategia cu care ați pornit la drum ați și respectat-o cu strictețe?

Dana Strat. Nu pleci la un turneu final cu cinci jocuri fără un scenariu gândit, fără o variantă de rezervă. Eu am ajuns cu supozițiile până în finală și mi-au ieșit. Am avut un semieșec, recunosc, doar la primul meci, care trebuia să fie victorie, nu egal. Am condus la trei goluri, la pauză, dar în mitanul secund au fost ceva ratări nepermise. Oricum, nu mă speriam nici dacă luam bătaie, aveam continuare…

Rep. Meteahna handbalului românesc, de a nu mai găsi poarta minute în șir, o are și Unirea Dobroești, din păcate, cum rezolvăm problema asta gravă?

Dana Strat. Este clar, noi am rămas în urma timpului și credem că putem compara generațiile – total greșit, copiii sunt diferiți astăzi, sunt mai sensibili, se irită prea ușor și uită sensul pentru care sunt în teren. Rezolvarea problemei se află tot la antrenor, o să vedeți, avem tehnicieni tineri care trebuie lăsați să lucreze în liniște, să nu mai fie forțați să alerge după rezultate, începând de la Juniori IV!

Rep. Când ați știut că veți câștiga Turneul?

Dana Strat. După înfrângerea cu Rapid am știut că voi juca finala. Am stat două zile în sală, nu m-am mișcat, și am aflat totul despre toate echipele, nimic nu mi-a scăpat. Cu sprijinul clubului, și mulțumesc pentru asta, am dus la Turneu 21 de handbaliste, nimeni n-a avut așa multe, și vreau să spun că au jucat toate. Eu am avut bancă lungă, n-am avut fete obosite, ca dovadă că în meciurile din semifinală și finală am zburdat, n-am avut nicio teamă pentru victorie

Rep. Ați câștigat un turneu important, chiar dacă n-a contat pentru trofeele Campionatului Național. De-acum lumea vă cunoaște și se cam teme de potențialul Unirii – aș spune că pentru echipă și antrenoare greul abia acum începe…

Dana Strat. Nu, nu aș spune asta – în cele 3-4 luni de când am venit la Dobroești, eu am lucrat pentru viitor, iar sezonul care urmează nu mă sperie, știu unde sunt cu fetele și ce mai avem de lucrat. Dacă nu ne-am fi calificat în Turneul Speranțe, n-am mai fi avut meciuri începând cu luna ianuarie, iar acum, la început de vară, n-aș mai fi avut ce să decontez, n-aș mai fi avut așa multe informații despre fetele mele. Sincer, abia aștept primele meciuri din campionat!

Rate This Article
Author

root@cautlaptop.ro